Desi primul, acesta este ultimul text pe care il scriu. Primul din serialul de saptamana aceasta, serial pe care il voi intitula “Linistea Alpilor” si ultimul din cele cinci, fiecare corespondent cate unei zile de relaxare.

 

Din vacantele trecute la ski ma intorceam cu multe amintiri vizuale, insa anul acesta mai mult decat niciodata m-am intors cu liniste in suflet. In Austria este cel de-al treilea an, am mai scris aici si aici, dar parca niciuna dintre excursii nu a fost integrata precum aceasta, cum fiecare clipa era menita sa ma ajute sa mai urc o treapta a evolutiei.

 

Cea dintai lectie pe care am invatat-o mai demult de fapt, dar pe care am aplicat-o inca din prima zi se numeste “Detasare”.

 

La ora 9 dimineata era deja in Ischgl. Mi se spusese ca este cea mai cea statiune montana din Austria, cel mai mare domeniu schiabil. Practic statiunea se intinde atat in Austria, cat si in Elvetia, iar intre ele exista mai multe partii, denumite duty-free roads, la capatul carora se gasesc nenumerate magazine tax free. La prima coborare din gondola, zapada era deja cam moale, asa ca am urcat mai sus, pe la vreo 2800 m. Acolo imensitatea muntilor e nemarginita. Fata de alti ani cand mergeam in februarie si erau imbracati complet in alb, acum peticele de pamant erau tot mai dese. Cu toate acestea, maretia lor era neschimbata, la fel cum sufletul unui om nu se modifica in functie de straiele pe care le poarta.

 

 

Prima data cand am coborat in Elvetia, am avut asa un sentiment de pace si echilibru. Eu alunecam pe zapada, iar in dreapta iarba perfect crescuta si floricelele albe se intindeau pe deal. Ca si atunci cand inchizi ochii si vezi totul precum o fila din poveste.

 

Si ne-am dat in prima zi, asa insetati de zapada, chiar daca era cald si soarele ne ardea obrajii. Nici nu mai tineam socoteala coborarilor, cand am ajuns din nou in Elvetia, si am pierdut notiunea timpului, in tara preciziei si a orei exacte. Printre parfumuri si farduri, desigur. Oare de cate astfel de lectii voi mai avea nevoie pana sa ma detasez de lucrurile materiale?

 

Pentru a ajunge din nou in Austria aveam nevoie de un autobuz, care sa ne duca la telecabina care urca pe partea cealalta a muntelui. Dar atat de fascinati de peisaj am fost, incat nici macar nu ne-am uitat la ce ora pleca ultima. Pe care evident ca am pierdut-o la mustata. In Elvetia foarte frumos, nimic de zis. Pe cat de frumos, pe atat de scump. Dupa un calcul sumar, la indicatiile unui sofer care de abia bunghea engleza, taxiul pana la Ischgl ne-ar fi costat 300 de euro, o camera la hotel vreo 150, iar asta insemna ca si maine trebuia sa luam skipass tot in Ischgl, iar zapada nu era tocmai ademenitoare.

 

Cu zambetul pe buze si multa detasare (nu stiu de ce, dar simteam ca o sa ajungem acasa in acea dupa-amiaza), am mai cautat solutii. Si n-au intarziat sa apara. Un autobuz gratuit ducea turisti din Elvetia la granita cu Austria, unde banuiesc ca erau cazati pentru ca totul era la jumatate din pret. Apoi din Austria mai puteam lua un autobuz pana intr-un oras mai mare si de acolo inca unul pana in Ischgl. Toate ultimele curse. Patru ore in total. 90 km. Cost total 15 euro (la ultimul autobuz cand ne-a vazut soferul la 7 seara cu echipamentul, imbracati de iarna, in conditiile in care acolo erau 20 de grade, nici nu ne-a mai luat banii, ne-a cerut sa-i aratam skipassul si ne-a intrebat de unde venim) Pai ce credea elvetianul? Ca nu se descurca romanasul mai ieftin de 300 euro? Romanasul se descurca si in desert cu mainile goale :))

 

Intre timp la pauza dintre autobuzul 1 si 2 (aveam de asteptat 35 min), lihniti de foame fiind, ne apare in cale o doamna care ne spune unde putem manca repede si bun. Mi-a adus aminte de Sfanta Vineri, din basmele pe care le ascultam la pick-up cand eram mica. Pe drumul spre restaurant, au aparut din nou franturi din paradis, susurul unui rau, iarba verde, muntele in departare. La destinatie ne-a intampinat un domn binevoitor, care ne-a spus cu ce ne poate servi in 20 de minute. Am redescoperit Almdudler, bautura lor traditionala, un fel de cidru.

 

 

Dupa cele patru ore petrecute pe drum, timp in care am admirat minunatiile Elvetiei si Austriei, natura si bucataria traditionala, chiar ma bucur ca s-a petrecut totul astfel. Si mai mult ma bucur ca am imbratisat situatia, asa critica cum ar fi putut fi: pentru ca oricum nu aveam atatia cash la noi, iar cardul il uitasem in masina.

 

Poate ca de aceea si scriu acest text ultimul, pentru ca lectia detasarii este cea mai importanta in existenta noastra. Iar cu ea incepe totul. In momentul in care ne detasam de factorii externi (situatii, oameni, obiecte) viata incepe sa curga, energiile asemenea, iar lucrurile frumoase incep sa vina catre noi.

 

Cred ca lectia detasarii o avem fiecare de invatat la un moment dat. Iar pana ce nu trecem de acest test, ni se vor lua toate cele de mai sus – fiintele de care suntem atasati, lucrurile materiale. Si vom suferi atunci, ne va fugi pamantul de sub picioare, ne vom intreba de ce ni se intampla noua asa ceva, cu ce am gresit?

 

Am gresit ca ne-am atasat si ne-am ancorat in factori exteriori. Cand totul depinde de noi si se afla in noi.

 

Detaseaza-te, pluteste pe valurile vietii si atunci magia va pasi in viata ta.

 

Primeste articolele pe email!

Abonează-te acum și vei fi notificat pe email de fiecare dată când scriu un nou articol!

Datele tale sunt confidențiale. Te poți dezabona oricând!

The following two tabs change content below.
Andreea
Scriu despre frumos așa cum îl percep în suflet, iubire, culori, fotografie, artă, muzică, călătorii, sport, yoga și nutriție. Pe scurt despre arta fericirii în prezent. Alături de Bogdan am fondat Școala Iubirii, o comunitate spirituală în cadrul căreia predăm tehnicii prin care oamenii se pot descoperi pe sine, pot învăța să fie fericiți și să trăiască într-o permanentă stare de armonie. Te invit la yoga la noul nostru centru Tummo Reiki în fiecare luni, miercuri și vineri de la ora 19.00 și în taberele spirituale pe care le organizăm. Poți descărca acum și primul volum de Hatha Yoga Ilustrată.