By Acest articol s-a concretizat in urma a trei lucruri vazute astazi: o reclama, cateva imagini despre viata pe care o traim de fapt si o solutie ce ia forma unei povesti. O alegorie despre cum ni se releva viata, un cerc ce pleaca de la un ideal, al valorilor trainice, al prezentului, ajunge apoi in societatea de consum unde totul este distorsionat, la fel si valorile, si se intoarce in noi, acolo unde se gasesc toate raspunsurile, solutiile si intregul univers.
Am inceput prin a vedea cea mai frumoasa reclama de mult timp incoace. Un spot pe versurile lui Eminescu, pe o muzica divina, despre o lume asa cum ar trebui ea sa fie, in care valorile si lucrurile care conteaza cu adevarat raman aceleasi, un manifest pentru neschimbare, in ciuda timpului neiertator.
O reclama pe care nici macar nu o percep a fi publicitate. O percep a fi invatatura. Si o percep cu oarecare empatie pentru ceea ce creeaza romanii de peste Prut. Un vin a carui traditie se pastreaza indiferent de cate embargouri ar pune Rusia, pentru ca ce este autentic, adevarul pana la urma traverseaza orice bariere si orice granite.
Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi şi nouă toate; Ce e rău şi ce e bine Tu te-ntreabă şi socoate; Nu spera şi nu ai teamă, Ce e val ca valul trece; De te-ndeamnă, de te cheamă, Tu ramâi la toate rece.Mie opera lirica nu mi-a placut vreodata. Nu intelegeam cum reuseau sa interpreteze profesorii si de unde aveau ei habar la ce s-a gandit poetul cand si-a asternut gandurile. Atunci cand citim orice text, poezie, noi intram de fapt in contact cu energia si starea autorului. De aceea anumite texte ne fac sa ne simtim bine, iar altele dimpotriva. Majoritatea poetilor scriu cand sunt tristi, dezamagiti in dragoste, probabil ca de aceea eu nu am vibrat la unison cu Bacovia si nici chiar Eminescu nu mi-a placut prea tare. In schimb, acum ca inteleg procesul de “conectare” la gandurile poetului, incepe chiar sa-mi placa Eminescu si a lui Glossa.
Pentru ca el da, vorbeste despre valori, asa cum scrie in toate comentariile, dar mai mult vorbeste despre viata, despre cum sa traim in armonie, in prezent, in detasare si in noi.
Tu asaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Când cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.
Privitor ca la teatru
Tu în lume sa te-nchipui:
Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat începutul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Intreaba-te acum ce e bine si ce e rau? Precum valul, toate trec, si lucrurile bune si cele rele, datoria ta e sa fii precum un munte neclinint care observa. Esti un actor in viata ta, iar unde-i sfarsitul este inceputul, iar in acel punct dintre ele este prezentul, unde este totul.
Doar ca atunci cand uitam sa fim muntele, uitam ce este onestitatea, integritatea, compasiunea, curajul, empatia, corectitudinea, iertarea, rabdarea, respectul ne lasam prada mandriei, zgarceniei, desfraului, invidiei, maniei, lenei, imbuibarii.
Pentru ca din pacate asta facem noi. In loc sa ne fructificam palierele superioare ale spiritului, mergem in jos si satisfacem ego-ul, nevoie de a avea, cautam fericirea in exterior, tratam efectele si niciodata cauzele, ne legam singuri de maini, ne place sa stam la loc caldut, in multime, si apoi cand intr-un final devenim privitori la teatru ne inspaimantam cum Cu un cântec de sirena, Lumea-ntinde lucii mreje; Iar piesa devine cam asa:
Trist, dar numai cand privesti din perspectiva celui care sufera. Pentru ca atunci cand iti intorci privirea vei intelege lucrurile astfel:
Un om care se simtea vesnic împovarat de greutatile vietii i se plânse unui maestru spiritual vestit:
– Nu mai pot! Viata mi-e un chin!
Maestrul lua o mâna de cenusa si o lasa sa cada într-un pahar plin cu apa curata, buna de baut, pe care-l avea pe masa, spunând:
– Acestea sunt suferintele tale.
Toata apa se tulbura si se murdari. Maestrul arunca apa, lua o alta mâna de cenusa la fel cu cea dinainte, i-o arata omului nostru, se apropie apoi de fereastra si o arunca în mare.
Cenusa se împrastie într-o clipa, iar marea ramase la fel ca înainte.
– Vezi?, îl lamuri înteleptul. “În fiecare zi trebuie sa alegi între a fi un pahar de apa sau marea.”
Prea multe inimi neincapatoare, prea multe suflete sovaitore, prea multe minti nepricepute si brate închise.
Una dintre lipsurile majore ale timpului nostru este curajul! Nu indrazneala prosteasca, temeritatea inconstienta, ci adevaratul curaj, care in fata fiecarei probleme spune linistit: ”Exista cu siguranta o solutie pe undeva, iar eu o voi gasi .”
Iar cand in viata ta exista momente in care te plangi de starea jalnica in care se afla lumea, societatea sau cand esti tentat(a) sa arati acuzator spre altii, raspunde-ti la o singura intrebare:
“Sunt parte din problema sau din solutie?”
(adaptare dupa un text de Bruno Ferrero)
S-ar putea sa-ti placa si...
Andreea
Latest posts by Andreea (see all)
- 10 ritualuri de seară pentru a înlătura stările de anxietate - February 9, 2018
- Top 7 obiceiuri care îți antrenează creierul pentru a face mai mulți bani! - February 5, 2018
- Tot ce nu știai despre teoria reîncarnării - February 1, 2018
- Top 10 filme inspiraționale din 2017 pe care trebuie să le vezi în 2018 - January 29, 2018
- Practică aceste 9 poziții de Yoga pentru a-ți ajuta șoldurile - January 29, 2018
