Am pasit intr-un loc minunat, un paradis pe care doar mintea il poate defini, in limitele pe care singura si le fixeaza, si totusi un loc atat de minunat, plin de liniste, pace, care face sufletul sa tresalte de fericire.

Cabanele tiroleze au ceva al lor, o anumita forma arhitecturala care imbie la scris. Acum, intimp ce scriu, privesc pe geam muntele inzapezit, ceatacare inca nu s-a ridicat spre varf, brazii ce inca mai sustin pe crengi zapada pufoasa (a nins ieri), dealurile ce se intind pe mii de metri patrati, toate in nuante de verde, cu petice maro. Apoi la poale se intind casele tiroleze, din lemn majoritatea, si fumul ce iese pe horn. E totul ca intr-o poveste pentru copii. Iar cand inspiratia se termina, ma uit pe geam la munte, si muntele imi dicteaza mai departe cuvintele.

Nu am stiut daca sa fac din acest post unul, doua sau o mie, pentru ca in fiecare as gasi despre ce sa scriu. Aici e frumos si iarna pentruski/snowboard, si vara pentru camping, drumetii. E atata liniste care inconjoara, o liniste care te poate si deranja daca nu stii ce sa fai cu ea. Linistea se priveste, se asculta, dupa care se absoarbe in corp, se traieste, pana cand umple toate fiinta, o umple cu bucurie, fericire si pace. Cuvantul care defineste cel mai bine aceasta umplere este “nimicul”, un cuvant care pentru noi  are sens negativ. Insa in nimic dispare zgomotul care ne inconjoara in permanenta si apare linistea. E muntele care-mi dicteaza ce sa scriu 🙂

Si acum mergem mai departe dupa un epilog poate fara sens 🙂

Asa cum fac de fiecare data cand plec pe undeva o sa scriu recenzia locului asa cum mi-ar placea si mie sa citesc inainte sa plec. Insa recenziile sunt impersonale, fara sfaturi practice, fara emotiile care se desprind din cuvinte, fara acea nota personala.

Anul acesta am ales valea Oetztal (Austria), undeva la 1700 km de Bucuresti, aproape de granita cu Germania, Elvetia si Italia, adica in partea de sud est a Austriei. Anul trecut am fost in valea Gastein, cea mai apropiata statiune austriaca de ski de Romania, si aceea la fel de frumoasa.

Valea Oetztal e formata din 4 mari regiuni de ski, care se succed una dupa alta la fel ca pe Valea Prahovei (nefericita comparatie).

Prima statiune este Otztal, cu 2 regiuni de ski: Hochoetz-Kuhtai. Aceasta statiune este mai mult pentru familii, cu partii nu prea grele, ce se intind pe 85 km. Altitudinea maxima ajunge la aprox 2500m. Aici mi-a placut cel mai putin.

Solden este statiunea principala de pe valea Oetztal, denumita Hot Spotul Alpilor, printre cele mai populare. Sezonul de ski incepe in octombrie si se termina in mai. Aici se organizeaza Alpine Ski World Cup Opening. Poti sa schiezi si noaptea, au concerte de muzica electronica pe Electric Mountain, locuri amenajate unde poti sa te bronzezi, si cei 3 X, adica 3 versanti care depasesc 3000 m. Partiile se desfasoara pe 150 km, sunt largi, si albastre si negre, instalatiile o multime, schiezi prin tunele, iar peisajul glaciar este breathtaking. Iar la 5, cand cobori spre poale, vuiesc barurile apres ski de nemti, austrieci si rusi care petrec pana pe la maxim 10 seara,a doua zi fiind o noua aventura pe skiuri. Solden e o statiune de tineri, cu viata de noapte cum nu am mai vazut pe nicaieri, oamenii nu au nici o grija, se distreaza maxim, cu mult Jager, danseaza pe mese etc.

Diamantul Alpilor, cum i se spune, zona care mi-a placut cel mai mult, tot la peste 3000 altitudine, este Obergurgl-Hochgurgl. Ca si in celelalte regiuni, zonele de ski se intind pe 3-4 munti, toti fiind legati de instalatii. Zonele de popas sunt fermecatoare, in majoritatea exista panaroma 360, e ca si cum plutesti printre nori. Joi, am trait aici cea mai friguroasa zi din viata mea, cum nu mi-as fi inchipuit vreodata. Din cauza vantului puternic am stat 20 min intr-un telescaun.

In ultima zi am prins si un festival de muzica electronica, Electronic Mountain, in Solden, foarte tare de altfel, primul eveniment de acest gen la care particip in care toata lumea e prezenta, fara niciun fel de stimulent, poate doar bautura, ca lor le place mult sa bea. Si zau daca nu se distra lumea mai bine, doar cu adrenalina coborarii de pe munte si un vin fiert. Si erau oameni de toate varstele care dansau pe electronica, de la pusti, pana la oameni la 50 ani. Foarte bine ne-am distrat si am incheiat sezonul de ski de pe anul asta.

Un filmulet cu muzica mai jos, iar altul tot pe youtube aici.

Ar mai fi si regiunea Vent, un vechi sat tirolez, dar acolo nu am fost pentru ca erau doar 3 instalatii si vreo 5 partii, asa ca nu cred ca merita.

Sunt atat de bine organizati in ceea ce priveste turismul, fiecare zona are website, aplicatie mobile, nu ai cum sa nu fii la curent cu tot ce se intampla (mai greu insa cu wifi, care nu e gratuit si foarte greu de gasit). Mai mult, majoritatea locurilor turistice sunt facute prin fonduri Regio, incepand de la autobuzele care circula gratuit intre statiuni si pana la water parkuri si alte zone de agrement.

Alte atractii sunt spa-urile: Aqua Dome, cel mai mare resort spa al lor. In poze arata foarte bine, insa odata ajuns acolo nu a fost asa impresionant, mi-aplacut mai mult spa-ul din Kaprun. Ceea ce insa e cu adevarat special aici sunt saunele si bazinele cu apa calda din exterior. Saunele pentru ca nu ai voie cu niciun fel de textila pe tine, iar a innota complet dezgolit as zice ca e cea mai eliberatoare senzatie pe care am trait-o. Este o senzatie de renuntare la tot ceea ce inseamna ambalaj, exterior, si de a ramane cu substanta, cu tine insuti.

Si daca acum iti trece prin minte cuvantul jena sau rusine, o sa-ti spun ca oamenii sunt atat de civilizati incat nu sunt interesati sa te priveasca. Poate pentru noi, romanii, atat de interesati de aspectul exterior este un lucru greu de inteles, cati dintre noi sunt multumiti de ceea ce le-a dat natura astfel incat sa nu se rusineze, sa nu incerce sa ascunda….

Doua vorbe si despre bucataria tiroleza. Am incercat la ghici o mancare care aici e traditionala si anume stake fondue. E asemanator fantanelor de ciocolata in care se imbraca fructule proaspete, doar ca acestea sunt cu carne. Practic primesti un recipient cu ulei incins pe unresou, carne cruda de toate felurike, legume crude, o gramada de sosuri, cartofi copti si prajit, salata si incepi sa-ti pregatesti mancarea. Infingi carnea pe tepusa, o lasi un minut in ulei incins si gata. La fel de bune si strudelul cu mere specific tirolez, gogosile, supa de dovleac, si cam asta e tot ce am incercat. La bauturi Jager pe partie, au un lichior de ciocolata f bun, asemanator cu Kahlua. Sortimentele de ciocolata Milka depasesc orice gand… Pentru ca sunt atat de multe pe care noi nu le avem.

Locul unde am stat a fost si el de vis, o vila/cabana cu oameni atat de primitori, cu o pozitie asa frumoasa, mai frumos decat la orice hotel de 5 stele. In fiecare zi doamna de aici ne facea patul si aranja plapuma intr-o alta forma ( asa cum se aranjeaza servetelele la restaurant). Totul era atat de curat, avea o gramada de flori (mai ales orhidee in toate culorile), iar sala de mese si micul dejun ma faceau sa ma simt ca in casa lui Mos Craciun.

Si pentru ca cele mai memorabile vacante sunt acelea in care se intampla lucruri neasteptate, am patit-o si de data asta. Ungaria, cod rosu de ninsoare, mii de masini blocate pe autostrada, dormit in masini, vai si amar de ei. Asa ca a trebuit sa facem un detour si sa ocolim prin Slovacia, Croatia si Serbia, cu gandul sa poposim la Belgrad (prost gand ca nu ne-am dat seama ca 1000 km facuti incepand cu ora 16.00 inseamna ajuns la 2 noaptea). Cine va avea de gand sa urmeze acelasi traseu (pt ca nu sunt km diferiti fata de drumul prin ungaria) sa se inarmeze cu rabdare, ca asa drum scump nu am mai vazut, la fiecare tunel/austostrada, mai ia de aici niste euroi.

In fine plecam la ora 16.00 din Innsbruck, un loc absolut genial, asemanator cu Salzburg, la fel de pitoresc, inconjurat de munti, cafenele pe mijloc strazii principale, frig de crapa oasele, vizitam un soi de muzeu Swarovsky, al doilea ca importanta dupa Salzburg, si vede Andreea niste pungi de Primark. Si de aceea plecam la ora 16.00 din Innsbruck.

Ajungem cum ziceam la 1 noaptea in Belgrad la un hotel la care facusem rezervare prin booking in 10 secunde, primul gasit, primul luat, ca nu mai aveam wifi in Innsbruck, si cand colo ce sa vezi… usa deschisa, nimeni la receptie. Mergem intr-un soi de sufragerie, ne pregateam sa ne facem culcusul, cand la 500 m de hotel se aude muzica. Ei, acum daca tot am ajuns la 2 noaptea, mai aveam o doza de Redbull (blue si silver edition f bune, la noi nu am vazut inca), hai macar sa o facem lata de-a dreptul. Asa ca am mers in disco, plina de oameni (nici daca ma informam pe net nu gaseam un loc mai bun), schimbam bani la taximetrist si petrecem pana in zori pe muzica pe care o ascultam acum 5-6 ani, in Maxx.

Ce mai vacanta frumoasa….

Si acum sa ne uitam si la pozici 🙂 La rezolutie mai buna si aici.

 

Primeste articolele pe email!

Abonează-te acum și vei fi notificat pe email de fiecare dată când scriu un nou articol!

I agree to have my personal information transfered to Mad Mimi ( more information )

Datele tale sunt confidențiale. Te poți dezabona oricând!

S-ar putea sa-ti placa si...

The following two tabs change content below.
Andreea
Scriu despre frumos așa cum îl percep în suflet, iubire, culori, fotografie, artă, muzică, călătorii, sport, yoga și nutriție. Pe scurt despre arta fericirii în prezent. Alături de Bogdan am fondat Școala Iubirii, o comunitate spirituală în cadrul căreia predăm tehnicii prin care oamenii se pot descoperi pe sine, pot învăța să fie fericiți și să trăiască într-o permanentă stare de armonie. Te invit la yoga la noul nostru centru Tummo Reiki în fiecare luni, miercuri și vineri de la ora 19.00 și în taberele spirituale pe care le organizăm. Poți descărca acum și primul volum de Hatha Yoga Ilustrată.