By Este interesant cum mai niciodată nu sunt eu cea care alege subiectele articolelor și de fiecare dată las sincronicitățile să-mi spună despre ce ar trebui să scriu. Citisem acum mai câteva zile un articol despre timp și percepția noastră asupra lui, îl salvasem și îl pusesem acolo la păstrat. Apoi întâmplarea a făcut să recitesc articolul cu Interstellar, ieri l-am republicat pe cel cu sincronicitățile și uite așa am ajuns la subiectul de azi – în fiecare clipă noi am putea călători în spațiu.
E cu ceva matematică și fizică articolul ăsta, dar sunt sigură că ne vom descurca 🙂 . Știința a confirmat de nenumărate ori că viteza timpului este atât variabilă, cât și maleabilă. Timpul poate trece mai repede sau mai încet, de fapt acest lucru se întâmplă în fiecare zi, doar că nu ne dăm seama.
Înainte să dezvoltăm subiectul timpului ar fi nevoie să înțelegem conceptul gravitației. Suntem obișnuiți să experimentăm gravitația pe două dimensiuni: sus/ jos. Dar lucrurile nu stau tocmai așa. Dacă ai arunca o minge de bowling dintr-un turn, este adevărat că ar cădea pe sol. Dar dacă ai arunca o minge de bowling dintr-un turn din București, iar în același timp prietenul tău ar arunca aceeași minge dintr-un turn din Satu Mare, ambele bile ar cădea la sol, dar în același timp ele s-ar deplasa una spre alta.
Gravitația pământului atrage toate obiectele din toate direcțiile spre centrul planetei. Ceea ce definim noi ca fiind sus și jos se bazează pe forța gravitațională și apropierea față de centrul pământului. Dacă ar fi să te arunci într-o mare gaură către centrul pământului ai ajunge într-un punct unde nu mai există jos, ci doar sus. Josul nu mai există la acest nivel.
În altă ordine de idei toate obiectele fizice sunt manifestate într-un câmp gravitațional și chiar și cele mai mici particule din care s-a format masa au fost expuse unui câmp gravitațional. Totodată suntem de acord că masa este cea care creează forța gravitațională. Cu cât masa este mai mare, cu atât se exercită o forță gravitațională mai mare.
Acum să extindem ce am spus mai sus asupra spațiului. Luna este menținută pe orbită datorită forței gravitaționale a Pământului, care la rândul lui se învârte în jurul Soarelui tot din cauza gravitației exercitate de Soare, care are o masă mult mai mare. Noțiunile acestea le învățăm în școala generală. Unde devin lucrurile interesante? Prin faptul că gravitația este strâns legată de timp și spațiu.
În 1905 Einstein enuța teoria relativității prin care spunea că timpul și spațiul nu sunt două fenomene sau entități separate. Dimpotrivă, spațiul (înălțime, lățime și lungime) și timpul (înainte, acum, înapoi) sunt conectate într-un continuum, denumit generic spacetime (continuumul spațiu-timp) sau manifestarea fizică a tot ce înseamnă spațiu și timp.
Reprezentare plastică: imaginează-ți o supă, unde fiecare legumă, fideluță, perișoară fac parte din aceeași supă și împreună îi dau acel gust.
Reprezentare fizică: închipuie-ți că te afli în vârful dealului și-ți aștepți sufletul pereche să apară. Modalitățile în care poate apărea sunt infinite: de sus, jos, stângă, dreaptă, poate e chiar în fața ta, mai la stânga, mai la dreapta, în fine ai înțeles ideea că poți foarte clar defini cele trei dimensiuni fizice ale universului. Dacă stai perfect nemișcat oricum te vei mișca prin timp. Și la un moment dat sufletul pereche ar apărea. În schimb, dacă ai aștepta în spațiu ai călători în timp ce stai pe deal mult mai rapid.
În 1916, Einstein și-a updatat teoria relativității vis-a-vis de gravitație. În prima teorie a relativității, Einstein a definit timpul ca parte din lumea fizică (aceasta fiind compusă din toate aspectele din univers care se prezintă ca și materie sau energie, adică E=mc2). Această nouă teorie postulează că dacă timpul este parte din lumea fizică, atunci gravitația ar trebui să afecteze atât timpul, cât și spațiul.
Oamenii de știință au confirmat această teorie de atunci de nenumărate ori. Cel mai la-ndemână argument ar fi ceasurile de pe sateliții GPS, care plutesc deasupra Pământului. Fiecare satelit are un ceas atomic, care cât timp se află pe sol este sincronizat cu timpul de pe Pământ. Când satelitul se ridică în atmosferă acolo unde gravitația este mai puțin densă, ceasul o ia înainte. O persoană care s-ar afla pe satelit să zicem, nu ar sesiza diferența de timp, pentru el o secundă ar trece la fel ca și pe pământ. La nivel de gravitație însă s-ar mișca mai repede prin timp, deși secundele tot la fel ar fi.
Concluzia este că timpul este încetinit cu cât forța gravitațională este mai mare. La fel cum e mai ușor să “înoți” prin spațiu, decât prin atmosferă, decât prin apă față de o stâncă, timpul se mișcă mai repede prin gravitație mai mică, cu cât masa e mai mică. Timpul trece mai încet pe Jupitor decât pe Pământ, la fel cum pe Marte trece mai repede datorită forței gravitaționale mai mari.
Hai că după atâta teorie acum lucrurile chiar devin interesante. Gravitația este același lucru cu forța gravitațională G sau accelarația. Prin urmare Einstein a explicat prin celebrul experiment cu gemeni că obiectele în mișcare experimentează o mai mare forță gravitațională și atunci călătoresc mai încet în timp decât obiectele care stau pe loc. El a spus așa: dacă doi gemeni cu același puls ar fi separați, unul ar sta pe Pământ, iar celălalt ar călători în spațiu cu viteza luminii timp de 6 luni și apoi înapoi încă 6 luni, geamănul care a călătorit ar fi cu un an mai în vârstă, în timp ce geamănul care a rămas pe pământ ar fi probabil într-un azil de bătrâni.
Pentru geamănul călător timpul ar fi încetinit de forța gravitațională creată de călătoria la viteza luminii, așa că timpul ar curge mai repede față de geamănul ce a rămas pe pământ. Și ce mai interesant că pe durata întregului experiment, fiecare geamăn ar fi avut pulsul normal pe întreaga durata.
Implicațiile acestui nou model de a gândi sunt încă la început de drum. Pe de-o parte ai putea spune că dacă ai un geamăn, iar tu dormi la subsol și pe el îl culci la mansardă, tu ai dormi ceva mai mult și te-ai trezi mai odihnit haha. Pe de altă parte însă, dacă timpul este afectat de forța gravitațională și putem crea forță gravitațională prin accelerație (fie că e vorba de o rachetă sau de un carusel) asta înseamnă că putem controla timpul. Iar dacă putem controla timpul, ne-am putea numi călători în timp? Și dacă e așa unde ne sunt navele spațiale? 🙂
Acum după ce am scris articolul îmi dau seama că i-am dat minții de rumegat, mintea de asta are nevoie pentru a se simți bine. Dar dacă vrei să integrezi o componentă ceva mai profundă călătoriei prin spațiu uită-te la Interstellar și apoi citește și articolul ăsta. Un secret: da, în lumea fizică putem să înțelegem călătoriile în spațiu prin matematică și fizică, dar dacă depășești această barieră a realității și accesezi cea mai profundă stare de fapt, prezentă și în filmul de care-ți ziceam, poți călători bine mersi și din vârful patului cu ochii închiși 🙂
Sursa: Good is
S-ar putea sa-ti placa si...
Andreea
Latest posts by Andreea (see all)
- 10 ritualuri de seară pentru a înlătura stările de anxietate - February 9, 2018
- Top 7 obiceiuri care îți antrenează creierul pentru a face mai mulți bani! - February 5, 2018
- Tot ce nu știai despre teoria reîncarnării - February 1, 2018
- Top 10 filme inspiraționale din 2017 pe care trebuie să le vezi în 2018 - January 29, 2018
- Practică aceste 9 poziții de Yoga pentru a-ți ajuta șoldurile - January 29, 2018
