De fiecare data cand trece o lunga perioada in care nu mai scriu, mi-e tot mai greu sa-mi strunesc degetele, apoi sirul necontrolat al gandurilor, sa le astern cu ochii inchisi pe ecran si sa nasc povesti. Inainte credeam ca doar singuratatea, suferinta si lucrurile negative, in general, sunt cele care pornesc arta cu adevarat creativa, povestile cu sens, pline de dragoste, asa cum am mai citit zilele trecute pe cateva bloguri. Fericirea, linistea, pacea sunt de 10.000 mai greu de exprimat in cuvinte, de transpus in realitate. De fapt aici cred ca e si cheia… suferinta e mult mai palpabila decat linistea, e cel mai simplu lucru pe care il poti obtine, de aceea e si mult mai usor de scris in astfel de stari.

Astazi vreau sa vorbesc despre verbul “a cere”. Pentru ca putini sunt cei care cer cu adevarat, cu dorinta, cu siguranta, dar in acelasi timp detasare, fara a confunda “a cere” cu “a lua”. De multe ori poate ca nici nu ne dam seama ca de fapt primim ceea ce am cerut in mod constient sau nu, dar momentul acela cand se aprinde beculetul si realizam ca acum traim ceea ce ne-am dorit sa traim, este cu adevarat magic.

Intr-un oarecare context am pronuntat cu voce tare aseara ca Bucurestiul si-a pierdut din locurile frumoase, interesante in toate felurile posibile, ca as vrea sa vad altceva, sa ascult altceva. Fara vreun interes anume, era doar o constatare, era o dorinta de a mai face si altceva in afara de iesit la masa, muzica live cover, club, standup, improvizatie, teatru etc. Peste doar cateva ore am ajuns din intamplare sau nu, (later edit: am uitat ca nu exista “intamplare”) intr-un loc foarte frumos, in care mai fusesem de atatea ori, dar unde niciodata nu am simtit atat de frumos bucuria si linistea unor momente atat de pline.

Se numeste Quarteto Barbera, adica Berti Barbera voce si percutie + pian, vioara si cello. O muzica instrumentala, coveruri reinterpretate, de fapt toate genurile intr-un stil fusion, ca atunci cand te duci la un restaurant cu acest specific, si gasesti o reinterpretare a zeci de stiluri culinare. Asa si aici: clasic, rock, baroc, jazz, totul la un loc, dar intr-un mod atat de altfel, exact asa cum am cerut “ceva altfel” de tot ce am mai auzit pana acum. Recomand, cand va mai fi, presupun ca tot la Godot, recomand cu atat drag si inima deschisa, ca si atunci cand mi-as recomanda mie.

IMG_3351

Primeste articolele pe email!

Abonează-te acum și vei fi notificat pe email de fiecare dată când scriu un nou articol!

I agree to have my personal information transfered to Mad Mimi ( more information )

Datele tale sunt confidențiale. Te poți dezabona oricând!

The following two tabs change content below.
Andreea
Scriu despre frumos așa cum îl percep în suflet, iubire, culori, fotografie, artă, muzică, călătorii, sport, yoga și nutriție. Pe scurt despre arta fericirii în prezent. Alături de Bogdan am fondat Școala Iubirii, o comunitate spirituală în cadrul căreia predăm tehnicii prin care oamenii se pot descoperi pe sine, pot învăța să fie fericiți și să trăiască într-o permanentă stare de armonie. Te invit la yoga la noul nostru centru Tummo Reiki în fiecare luni, miercuri și vineri de la ora 19.00 și în taberele spirituale pe care le organizăm. Poți descărca acum și primul volum de Hatha Yoga Ilustrată.