Pe bună dreptate Indiei i se spune incredibilă (Amazing India), pentru că la fiecare pas continuă să te surprindă în toate modurile cu putință. Am trecut de jumătatea călătoriei şi deşi mi-ar fi plăcut să scriu zilnic, am simţit nevoia să las timp experienţele să se aşeze.

O să vă povestesc în cele ce urmează despre Delhi, Dharamshala, Solan, Rishikesh, Varanasi, Trivandum și Kollam, oraşele vizitate până acum, un minitop pentru fiecare cu ce să faceţi, principalele obiective, unde să mâncaţi şi ce v-ar fi plăcut şi ştiţi înainte de a pune piciorul pe acest sfânt pământ, şi de asemenea ce mi-ar fi plăcut şi mie să ştiu şi nu am găsit pe net prin diferite recenzii pe care le-am citit.

Dacă îţi doreşti să ajungi în India pentru câmpul spiritual, atunci ai numai de câştigat. Altfel, doar pentru turism nu mi se pare chiar cea mai potrivită destinație, când lumea e atât de mare. Oamenii merg în vacanţe pentru că în momentul în care văd un lucru nou, conştiinţa se extinde şi se duce în exterior, către frumusețile din jur. Cu alte cuvinte ţi se trezeşte sufletul şi atingi o stare, de scurtă durată ce-i drept, de fericire şi extaz. În India nu se petrece însă acest lucru. Dimpotrivă, pentru că totul în exterior este dezolant, toată conştiinţa se duce în interior şi inima ţi se strânge şi simţi cum tot interiorul se contractă. A fost o senzaţie extrem de interesantă în Delhi, unde am intrat în mine mult mai mult şi ca în nicio vacanţă am lucrat cu mantre non stop. Ca şi nivel de energie, e cu totul diferit faţă de acasă, Bogdan a făcut meditaţii mult mai profunde şi a intrat în stări mult mai repede. La mine această energie puternică s-a manifestat prin lipsa somnului, am dormit între 3-5 ore și am avut un nivel vital extrem de ridicat.

Cu toate acestea, deşi la nivel subtil câmpul este foarte ridicat ca şi vibraţie, un grad înalt de spiritualitate la şcolile de yoga nu am găsit. Chiar a fost o dezamăgire să mergem în mai multe locuri cunoscute, unde calitatea informaţiilor era cu mult sub nivelul celor pe care le oferim noi şi în special axată pe exerciţii fizice şi deloc pe conştientizare. Pe de-o parte pentru că mulţi instructori erau destul de tineri şi nu aveau experienţă, iar pe de alta pentru că cei mai în vârstă preferau să stea azceți, din câte am observat. O carte bună pe acest subiect este India Secretă, unde exact acest subiect este dezbătut – câtă autenticitate şi câtă falsitate există în India şi de ce e bine să ştii să faci diferenţa pentru a nu te lăsa păcălit.

Indienii sunt oameni foarte buni şi primitori. Poate mai puţin şoferii, care mai încearcă să te păcălească. Însă noi am întâlnit mai mereu persoane dornice să ne ajute, cu o inimă deschisă. Chiar am avut mare noroc în Delhi, unde managerul hotelului care avea şi agenţie de turism, ne-a dat un şofer pentru două zile şi ne-a aranjat şi alte 3 zile cu şofer şi cazare. Îmi puteţi scrie un mesaj dacă vreţi contactul lui. Spre deosebire de noi, românii, care avem de asemenea un egregor cu anahata (inima) deschisă, indienilor le lipseşte răutatea. Poate şi din cauză că ei nu prea au Ajna (adică nivelul de educație este mult mai scăzut). În orice caz, ca și popor sunt minunați.

În India să vizitezi obiective turistice e crimă şi pedeapsă. În primul rând că nu vei putea niciodată să vezi câte lucruri îţi propui de acasă. În Delhi, traficul funcţionează la un nivel pe care nu ţi-l poţi închipui. Se spune că nu poţi fi un bun şofer indian dacă nu ai trei lucruri: good brake, good horn and good luck (frână, claxon și noroc). La indieni pe şosea se claxonează încontinuu, fie că vrei să depăşeşti, să se dea la o parte, să pui frâna, să traversezi strada (chiar şi pe trecere), toţi claxonează. La început e mai greu, după care te obişnuieşti. Noi am avut şofer, i-am dat lista cu obiective şi el ne-a dus. Evident că nu am reuşit să le terminăm în nicio zi pe toate, pentru că faci minim 30 minute – o oră între ele. În zona de sud însă este diferit, aici și nivelul de educație este aproape de 99%, oamenii mai bogați și au slujbe, așa că sunt mai civilizați. Și în sfârșit nu mai sunt vaci pe stradă!

Dacă plecaţi în primele luni ale anului ar mai trebui să ştiţi că este o mare problemă cu banii cash, în sensul că la finalul anului trecut au retras foarte mulţi bani de pe piaţă, iar rata de schimb este foarte proastă şi în aeroport schimba maxim 60-80 euro/paşaport cu un curs foarte prost. Din ce am înţeles din ianuarie dau drumul la bani din nou, însă azi e 2 ianuarie şi am schimbat mai prost decât atunci când venit. Am avut norocul să ne schimbe la hotel o sumă mare de euro, însă oriunde ai schimba tot pierzi minim 10%. Încă un lucru de făcut în aeroport: neapărat să vă luaţi o cartelă prepaid, pentru a avea telefon local. Noi l-am folosit din plin, am vorbit la hotel, în diferite locaţii, să ajungem la diferite adrese. Deşi vine cu internet 4G, acesta nu funcţionează deloc la căutări. Maxim un Whatsapp ce poate facilita.

O altă întrebare la care aş fi vrut să aflu răspunsul înainte se referea la transport, mail ales cel aerian. Până acum cred că am circulat cu absolut toate liniile aeriene locale şi toate au fost punctuale sau au avut maxim o oră întârziere şi aceea anunţată pe mail înainte sau în aeroport. Am avut însă grijă să luăm cu minim 3-6 ore escală între, dar chiar şi aşa nici nu se compară cu transportul cu maşina mică sau cu trenul (unde ne-a povestit cineva cu care am împărţit un taxi că a întârziat 12 ore – în tot acest timp fiind prinşi în tren – cu totul 24 de ore). Cât despre transportul cu maşina, noi am mers din Dharamshala în Rishikesh în două zile, fiecare zi de condus 9 ore şi numai serpentine, un total de aproximativ 350 km pe zi. Aş putea compara cu Transfăgărăşeanul făcut timp de 9 ore… aşa că nu pot spune că a fost cea mai confortabilă călătorie, însă voiam să vedem o mănăstire Bon care se afla la mijlocul distanţei între cele două oraşe.

Mâncarea în India e ieftină, dar ca şi în orice loc din lume, e ieftină pe stradă, nu şi în restaurantele din topul TripAdvisor. Sau poate e cu 20-30% mai ieftină decât în România la un restaurant similar. După o săptămână de mâncare indiană, deja nu o mai suportăm, aşa că atunci când am ajuns în Rishikesh (unde e mai occidentalizat) m-am bucurat maxim că exact lângă hotel să avem restaurant vegan. În general în locurile mai occidentalizate se găsesc și restaurante cu mâncare mai sănătoasă sau continentală. Băutura lor de bază este Masala Chai, care e ceai negru cu lapte, asemănător cu Chai Latte de la Starbucks. Cafea la expresor e foarte greu de găsit (deşi în Dharamshala aveau o cafea preparată că la Origo (ura!). Fructele sunt cu atât mai bune cu cât mergi către sud, ananasul și mango au cu totul alt gust decât cele din Românie. Sunt atât de dulci și bune, că în unele zile am mâncat și eu numai fructe, nu doar Bogdan.

După vreo lună de cercetări şi găsirea celei mai bune variante, ne-am hotărât să facem toată India, pentru că nu ne-am plănuit să o vizităm şi a doua oară. Aşa că am ales următorul traseu, care până acum s-a dovedit foarte inspirat. Mi-ar fi plăcut și mie să găsesc traseuri făcute cu informații luate de gata, fără să mai petrec săptămâni de documentare. Am folosit site-ul Inspirock pentru hartă, e bine integrat cu TripAdvisor și face și el recomandări de locuri de vizitat, încadrate pe zile și proximitate. Zonele Dharamshala, Solan, Rishikesh, Varanasi le-am ales pentru partea spirituală, în sud am mers pentru plajă și am decis să nu mergem în Goa, care ar fi fost mai aproape. Din ce am citit Goa este atât de vizitat, încât și mai pierdut din farmec, ca să fac o comparație între Phuket și zona Krabi. Prima e deja everrated, a doua își mai menține din autenticitate. Același a fost cazul și aici.

București-Dubai-Delhi-Dharamshala-Solan-Rishikesh-Varanasi-Trivandum-Kollam-Delhi-Nepal-Delhi-Dubai-București.

rita2

Dacă ştiam că mergem şi în Nepal am fi luat direct spre casă. Apropo de viză, se obţine foarte uşor, cu formularul completat online mergi la ambasadă şi îţi dă viza în câteva zile. Dacă mergi şi în Nepal trebuie să duci dovada şi acelui bilet, ca să-ţi dea viza cu două intrări, dacă te mai întorci în India. Chiar dacă treci în tranzit tot îţi trebuie viză, pentru că atunci când iei bilete separat prin paravion, avion, skyscanner, kiwi, majoritatea îţi emit eticketul şi spun că nu asigura online checkin şi trebuie să mergi la biroul de checkin. Deci şi dacă ai transfer, trebuie să ieşi din zona de tranzit, să mergi la checkin şi apoi iar la securitate. Mai ales că dacă sunt companii diferite şi ai bagaj de cală, transferul nu se face între ele, ci de către tine personal. Noi am plecat doar cu bagaj de mână (cea mai mare provocare a mea să plec doar cu o pereche de adidaşi şi papuci, o pereche de blugi, nişte tricouri şi un pulover:)), dar din nou „norocul” a fost cu noi şi nu au controlat la greutate bagajul pentru că nu ne-am încadrat niciodată în 7 kilograme. Iar dacă vreţi să cumpăraţi lucruri (pentru că sigur o să vreţi) puteţi să trimiteţi acasă pachet cu poşta indiană sau curier rapid, doar să ştiţi că transportul va fi cam de aceeaşi valoare cu conţinutul pachetului 🙂

Adevărul e că nu a fost noroc, pentru că am plecat cu o integrare specială de acasă, aşa că vacanţa până acum a decurs foarte armonios, cu multiple sincronicităţi şi întâlniri cu oameni speciali. Ceea ce pentru noi e un lucru cât se poate de natural, având în vedere că toate vacanţele noastre sunt aşa, deşi când mai auzim pe unii care au stat 12 ore în tren, i-a plimbat taxiul prin tot oraşul fără noimă sau au pierdut avione, parcă cu atât ne simţim mai recunoscători.

Pentru că deja s-au strâns multe detalii, o să structurez următoarele postări pe fiecare dintre oraşe, cu recomandări specifice pentru fiecare.

În final, despre India m-am întrebat de ce a ales Dumnezeu să se ascundă în atâta mizerie şi sărăcie? Nu este o întrebare retorică, ea vine urmată de un răspuns, care considerăm noi că este cel corect. Pentru a ne arăta că până la El calea e lungă şi anevoioasă, aşa cum orice lotus creşte din mlaştină şi se transformă într-o floare măiastră, aşa şi calea spirituală trece prin etape întunecate, pentru a ajunge în cele din urmă la graţia divină.

Pentru noi India este o experienţă excepţională, plină de învăţăminte, care însă ne-a convins că spiritualitatea poate supravieţui şi într-un context modern, fără sărăcie şi limitări.

În continuare urmărul articol va fi despre Delhi, prima destinație vizitată, cu filmulețe și mai multe fotografii.

Primeste articolele pe email!

Abonează-te acum și vei fi notificat pe email de fiecare dată când scriu un nou articol!

Datele tale sunt confidențiale. Te poți dezabona oricând!

The following two tabs change content below.
Andreea
Scriu despre frumos așa cum îl percep în suflet, iubire, culori, fotografie, artă, muzică, călătorii, sport, yoga și nutriție. Pe scurt despre arta fericirii în prezent. Alături de Bogdan am fondat Școala Iubirii, o comunitate spirituală în cadrul căreia predăm tehnicii prin care oamenii se pot descoperi pe sine, pot învăța să fie fericiți și să trăiască într-o permanentă stare de armonie. Te invit la yoga la noul nostru centru Tummo Reiki în fiecare luni, miercuri și vineri de la ora 19.00 și în taberele spirituale pe care le organizăm. Poți descărca acum și primul volum de Hatha Yoga Ilustrată.