In plenitudinea de filme care apar se mai intampla uneori sa le gasim si pe acelea care iti deschid mintea. Mai rar, dar se intampla. Ultimul la care am fost este Insterstellar. Si aproape ca mi-a placut mai mult decat Transcendence. Nu fac vreo recenzie, mai degraba poti intelege ceea ce scriu dupa ce te vei fi uitat la film.

Filmul vorbeste despre o planeta bolnava, care sufera, care rasufla praf, care este plina de azot, care nu mai inverzeste si nu ne mai ofera nimic. Nici macar hrana. Se numeste „Pamantul peste cativa ani”. Daca acum suntem obisnuiti ca la fiecare minut o idee sa ia nastere si un gadget sa fie lansat, in contextul planetei bolnave acestea reprezinta doar amintirile unei generatii trecute.

Insa oamenii spera si cauta solutii, chiar actorul principal Matthew McConaughey (care de altfel joaca magistral) spune asa:

We’ve always defined ourselves by the ability to overcome the impossible. And we count these moments. These moments when we dare to aim higher, to break barriers, to reach for the stars, to make the unknown known. We count these moments as our proudest achievements. But we lost all that. Or perhaps we’ve just forgotten that we are still pioneers. And we’ve barely begun. And that our greatest accomplishments cannot be behind us, because our destiny lies above us.

Iar in film imposibilul ia forma calatoriei in spatiu si gasirii unor planete ce pot fi colonizate. Iar cum in galaxia noastra nu exista vreo planeta care sa sustina viata, „intamplarea” face ca de cativa ani sa fi aparut o gaura neagra prin care sa se poata calatori catre alte planete unde deja fusesera trimise misiuni si unde exista posibilitatea unui nou inceput.

Ceea ce vreau eu sa aduc in discutie sunt temele centrale ale filmului – calatoria in timp, relativitatea acestuia si cum cateva minute in spatiu pot insemna zeci de ani in lumea noastra, traversarea unei gauri neagre, intrepatrunderea realitatilor, fluidizarea materiei la viteze foarte mari, transmiterea mesajelor din alta dimensiune.

M-am uitat apoi putin pe google sa vad ce recenzii a primit filmul. Majoritatea sunt bune (ce film mai are 9 pe imdb???). Dar toti vorbesc despre stiinta. Si cum se poate sa existe cele cinci dimensiuni (cele trei ale spatiului si cea de-a patra unanim acceptata – timpul la care se adauga gravitatia in film), cum se poate calatori in spatiu, cum timpul se dilata, cum apar valurile gigant, cum sunt „ei”,  cum, cum, cum, cand toate acestea nu au avut nicio importanta, ele au contat si au derivat doar in momentul in care s-a manifestat altceva. Si anume iubirea.

La un moment dat savantul dr. Brandt chiar spune ca au petrecut prea mult timp incercand sa deslusasca misterul apeland la teorie. Cand iubirea este singurul lucru ce poate transcende timpul si spatiul.

Iubirea unui tata pentru fiica sa. Iubirea oamenilor pentru oameni. Pentru ca prin iubire la final Cooper transcende si timpul si spatiul si ajunge in ce-a de-a cincea dimensiune, acolo unde trecutul, prezentul si viitorul se desfasoara simultan.

Da, este adevarat ca timpul se contracta si se dilata in functie de perceptia noastra. Nu avem nevoie de formule matematice pentru a experimenta acest lucru. Atunci cand suntem constienti, traim plenar momentul prezent, ne bucuram de el si nu o sa ne aducem vreodata aminte ca timpul a trecut prea repede, pentru ca eram ancorati intr-o activitate, traiam odata cu el. In schimb in momentul in care fugim prin viata, concetrati mereu pe ce va fi sau pe ce a fost, nu e de mirare ca atunci cand ne uitam inapoi exclamam „dar cand a trecut atat de mult timp”. Am scris mai demult despre acest subiect.

Si da, este adevarat ca putem lua in calcul existenta mai multor dimensiuni si ca acestea se desfasoara toate in acelasi timp – trecutul, prezentul, viitoare pot fi percepute ca o singura linie. A vedea sfarsitul la inceput si inceputul la sfarsit este semnul eternitatii. Ca „ei”, asa cum le tot spuneau celor care le dadeau indicii si ii ajutau poate ca nici nu erau vreo specie superioara care dintr-un motiv sau altul s-a decis sa salveze omenirea. Ei erau oameni care au decis sa faca o schimbare pentru un viitor mai bun. „Ei sunt noi”. Intr-un sens extins eu sunt tu si fiecare suntem o mica parte dintr-un mare tot.

Si orice schimbare, dorinta, se poate manifesta. Dar numai atunci cand este suficient de puternica se poate manifesta. Si desigur atunci cand nu-ti este in favoarea propriului interes, pentru ca atunci energia pe care o transferi catre ele este limitata. La fel ca si tine. Insa atunci cand doresti binele comun, intreaga lume doreste o data cu tine si atunci nu exista drum spre esec. Iar la fel cum functioneaza dorintele, se petrec si suferintele. Sunt toate ale noastre, create de catre noi si sta in puterea noastra sa le punem capat. Iar ce este peste noi ne ajuta punandu-ne in fata rezultatelor faptelor noastre si cerand ca echilibrul sa fie stabilit. O cunoastem drept Karma –  legea care lucreaza pentru dreptate.

Apoi azi am vazut la Ana aceasta poza. Degeaba avem ochi, degeaba avem minte, daca sufletul ne este inchis. Eu nu am scris despre alegeri, a fost o mare surpriza sa vad rezultatele. Dar si aici acelasi principiu se aplica. Pai cand vezi mare de oameni care nici macar nu traiesc zi de zi aici cu noi, nu aud toate prostiile de la televizor si totusi fac coada pentru ca isi doresc sa se intoarca intr-un loc mai bun, cum se numeste daca nu iubire solidaritatea noastra de a iesi in turul doi intr-un numar mult mai mare. Poate ca am invat si noi sa iubim mai mult.

10420387_354090331438931_1128009958551446321_n

Dar daca spui omului in fiecare zi iubire, iubire, iubire s-ar putea sa se plictiseasca. Asa cu fiecare film, carte, imagine, ii spui de fapt acelasi lucru, dar sub alta forma. Si asta l-ar putea captiva. Si la un moment dat, dupa cum stim ca repetitia este mama invataturii, poate ca vom invata sa iubim. Mai mult. Mai des. Mai sincer.

Primeste articolele pe email!

Abonează-te acum și vei fi notificat pe email de fiecare dată când scriu un nou articol!

I agree to have my personal information transfered to Mad Mimi ( more information )

Datele tale sunt confidențiale. Te poți dezabona oricând!

The following two tabs change content below.
Andreea
Scriu despre frumos așa cum îl percep în suflet, iubire, culori, fotografie, artă, muzică, călătorii, sport, yoga și nutriție. Pe scurt despre arta fericirii în prezent. Alături de Bogdan am fondat Școala Iubirii, o comunitate spirituală în cadrul căreia predăm tehnicii prin care oamenii se pot descoperi pe sine, pot învăța să fie fericiți și să trăiască într-o permanentă stare de armonie. Te invit la yoga la noul nostru centru Tummo Reiki în fiecare luni, miercuri și vineri de la ora 19.00 și în taberele spirituale pe care le organizăm. Poți descărca acum și primul volum de Hatha Yoga Ilustrată.