Am mai tot spus ca din fiecare experienta ce ne este data avem de invatat o lectie, cat de semnificativa sau nu ni se pare, ea ne impinge cu un pas mai departe. Iar in momentul in care ne incapatam sa facem acel pas ea o sa tot insiste si ne vom impiedica pana in clipa cand vom constientiza sursa – poate fi o piatra, o bordura mai inalta, o groapa. Fiecare dezarmonie ne este data pentru a ne forta sa cautam sursa in noi si sa ne intrebam „de ce”.
Lectia de astazi se numeste abandonul. Atunci cand ne cream propriile dorinte si frici, suntem tot noi cei care trebuie sa le facem fata. In acel moment noi pe noi ne-am uitat. Am dat realitate filmului de pe ecran, ne identificam cu lucrurile, cu oamenii, cu atasamentele realitatii, cu timpul, ne este frica sa nu-l irosim in van pentru ca avem impresia ca este prea putin. Incepem sa ne organizam actiunile pe ore, minute, pe zile, pe weekenduri. In fiecare clipa ne uitam la ceas, suntem pe fuga, sa nu intarziem, sa rezolvam cat mai multe, iar apoi cand ajungem la acele ore doar pentru noi sunt deja prea obositi. Avem prea multe dorinte, vrem sa castigam mai bine, sa acumulam cat mai multe lucruri materiale, fara sa intelegem insa ca toate dorintele sunt rele, unele mai rele decat altele. Insa de fiecare data cand vom urma o dorinta aceasta va pricinui complicatii. Abia in momentul cand ne vom detasa de ea si vom intelege ca nu acolo consta fericirea ci in noi, acea dorinta se va putea materializa.
Nu este usoara aceasta stare de detasare. Mai ales pentru cei care-si traiesc viata cautand timp si muncind pentru pentru a fi liberi 10% din intreaga existenta. Acest text statea agatat de la inceputul saptamanii in asteptarea unei continuari. Acum doua zile am vazut acest articol pe Facebook, despre corporatistii care mor pe capete muncind prea mult, uitand sa mai traiasca. M-a intristat, dar pana la urma este o alegere a fiecaruia. Orice pas pe care-l facem este o alegere. Intre a fi fericit intr-un RAV 4 si a fi fericit in tine. Apoi ieri am citit despre Matteo Casani, directorul ENEL ca s-a sinucis aruncandu-se de pe cladirea sediului. L-am cunoscut pe omul asta, am avut la un moment dat un proiect cu Enel si asa cum se intampla tindem sa empatizam cu persoanele cu care am interactionat intr-un fel sau altul.
E trist cum noi oamenii, inzestrati cu puterea de a fi mici dumnezei si de a face orice, alegem sa nu mai traim, pentru ca si atunci cand nu disparem din plan fizic, dar ducem o viata asemenea unei fantome tot moarte se numeste. Tanjim dupa timp, dupa oameni, dupa lucruri materiale. Iar aceasta stare de tanjire blocheaza orice experienta mai profunda. Si nimic de valoare nu i se poate intampla unei minti care stie cu exactitate ce vrea. Caci nimic din ceea ce mintea poate sa vizualizeze si sa vrea nu este de mare valoare. Asa ca abandoneaza-te vietii, lasa lucrurile sa curga, renunta la atasamente, sub orice forma ar fi ele. Abia atunci o sa traiesti cu adevarat.
S-ar putea sa-ti placa si...
Andreea
Latest posts by Andreea (see all)
- 10 ritualuri de seară pentru a înlătura stările de anxietate - February 9, 2018
- Top 7 obiceiuri care îți antrenează creierul pentru a face mai mulți bani! - February 5, 2018
- Tot ce nu știai despre teoria reîncarnării - February 1, 2018
- Top 10 filme inspiraționale din 2017 pe care trebuie să le vezi în 2018 - January 29, 2018
- Practică aceste 9 poziții de Yoga pentru a-ți ajuta șoldurile - January 29, 2018