By Andreea
/ 3 Sep 2012
Mijise ochii. Isi privea mana in intuneric, printre paturi mii, cu buzele stranse, intorcand-o pe toate partile si cautand parca cu disperare acel ceva. Ii cunoastea consistenta, un amalgam mult mai viu si mai real decat o simpla senzatie. Stia prea bine cum ii va strabate usor trupul, lasand in urma un sentiment straniu, rascolitor si nostalgic. Si da, stia si ca mult timp dupa aceea ii va ramane pielea de pe brate zbarlita! Ceea
Read more