Mintea se poate adapta la orice, mai puțin la haos. Nimeni nu poate trăi o viață complet haotică. O cameră dezordanată poate părea un univers al haosului, dar chiar și aceasta a venit în urma unei decizii. Alegerea de sta în dezordine și nu în curățenie, iar acolo unde există alternative, de fapt nu există caracterul aleatoriu.

Până și știința tinde să ignore faptul că cercetătorul care demarează un studiu asupra unor particule aleatoare nu se îndreaptă către nicăieri, pentru că el este împins de la spate de un scop, de o direcție. Sincronicitățile sunt acele coincidențe neîntâmplătoare care prin simpla definiție se intersectează într-un rezultat cu un scop precis (neîntâmplător) și ceea in facto este haotic și aleatoriu (coincidențele).

Am mai scris la un moment dat despre sincronicități, dar acum vreau să-ți arăt cum poți să le atragi în viața ta. De cele mai multe ori experiențele bogate în sincronicități sunt însoțite de un sentiment de încredere. Ele ne arată că în spatele acestora există o însemnătate, un scop, o direcție, un loc ascuns unde totul a fost minuțios organizat. Asta înseamnă „Totul se întâmplă cu un scop” – sincronicitatea este un mod de a ne reaminti că hazardul este plănuit, că universul nu e atât de leneș pentru a lăsa loc de coincidențe.

Dar a spune că totul se întâmplă cu un motiv nu e suficient pentru a și dovedi acest lucru. Ar fi mult mai corect să spunem că „Totul se întâmplă cu un motiv, în ciuda aparențelor care ne arată contrariul”. Dar viața înseamnă aceste două lucruri luate la un loc, o ordine aparentă și o dezordine completă în același timp. Simplul cuvânt „eu cred” este de fapt o „aparența”. Lucrurile pot părea haotice când de fapt aceasta este doar aparența. Einstein era un simplu funcționar într-un birou elvețian când de fapt punea cap la cap una din cele mai importante teorii din fizică. Pentru cineva care nu știe să citească, literele de pe o pagină sunt complet aleatorii, când în realitate ele sunt perfect ordonate. Din nou totul ține de percepție.

Această simplă ipoteză a aparențelor ne conduce către mai multe teorii care ne-ar putea intriga.

  1. Haosul în sine ar putea fi o ipoteză falsă. Filosoful danez Spinoza spunea „Nimic în natură nu este întâmplător. Un lucru apare întâmplător doar prin prisma cunoștiințelor noastre incomplete.”
  2. Cea mai mare problemă a noastră ar putea fi percepția limitată. Etichetăm evenimentele impredictibile ca fiind aleatoare pentru că nu vedem imaginea de ansamblu. Dacă am folosi o lupă deasupra paletei de culori a unui pictor, pensula lui ar amesteca culorile la întâmplare, dar dacă am avea o privire de ansamblu am vedea poate pictura pe care o realizează, o lucrare perfect ordonată.
  3. Nu e prea rezonabil ca lumea interioară să se conformeze doar regulii de cauză și efect. Acese reguli sunt mecanice. Dacă lovești o minge, ea zboară prin aer. Dacă lovești o persoană pe stradă, ar trebui să fi pregătit pentru orice tip de reacție.
  4. Procesarea informației din creier care precede reacțiile noastre nu se desfășoară în linie dreaptă, unde A este rațional conectat de B. În fiecare din noi, există un nor de cauze, nu o linie dreaptă. Sunt amintiri, condiționări, obiceiuri, dorințe, emoții, relații și factori biologici. Modalitatea în care se ia decizia depășește orice explicație științifică. De fapt acești factori pe baza cărora luăm de fapt deciziile reprezintă tiparele noastre mentale, despre care vorbeam aici.
  5. Pentru că noi înșine nu ne putem explica nouă înșine, inventăm povești, pentru că fără ele viața ar fi inconfortabilă în atât infimă predictibilitate.
  6. Felul în care tu însuți îți explici viața și fiecare eveniment derivă din povestea ta. Poveste care în esență ești tu.

Și iată concluzia la care ajungem. Poveștile oamenilor conțin un mix de ordine și haos, singura diferență fiind în cât de multă ordine aducem noi înșine în viața noastră, așa că felul în care sincronicitățile își fac loc în viața unora mai mult decât în viața altora depinde doar de ei.

Totul „se petrece” cu un motiv, de fapt verbul „a se întâmpla” ar trebui scos din vocabular, iar aceste motive pot fi revelate doar dacă îți extinzi nivelul de percepție, dacă lași aceste semnificații să se manifeste. Iar încrederea în ordinea divină nu e suficientă. Este nevoie să accepți și să recunoști aceste forțe invizibile, care nu sunt atât de mistice precum crezi, sunt doar aspecte ale conștiinței tale. Iar aceste forțe invizibile includ creativitatea, intuiția, intenția, iar ele se pot manifesta doar atunci când te afli într-o stare de centrare, înăuntrul tău pentru a le putea auzi. Iar la Școala Iubirii exact asta te învățăm. Să te cunoști și să te iubești.

Sursa foto: Micaela Lattanzio, proiect Fragments

Primeste articolele pe email!

Abonează-te acum și vei fi notificat pe email de fiecare dată când scriu un nou articol!

I agree to have my personal information transfered to Mad Mimi ( more information )

Datele tale sunt confidențiale. Te poți dezabona oricând!

The following two tabs change content below.
Andreea
Scriu despre frumos așa cum îl percep în suflet, iubire, culori, fotografie, artă, muzică, călătorii, sport, yoga și nutriție. Pe scurt despre arta fericirii în prezent. Alături de Bogdan am fondat Școala Iubirii, o comunitate spirituală în cadrul căreia predăm tehnicii prin care oamenii se pot descoperi pe sine, pot învăța să fie fericiți și să trăiască într-o permanentă stare de armonie. Te invit la yoga la noul nostru centru Tummo Reiki în fiecare luni, miercuri și vineri de la ora 19.00 și în taberele spirituale pe care le organizăm. Poți descărca acum și primul volum de Hatha Yoga Ilustrată.