Rishikesh rămâne până acum oraşul preferat (asta până să ajungem în sud la mult soare și curățenie). Mult mai liniştit, totul aici se derulează cu încetinitorul, cum este și normal într-un oraș recunoscut drept capitala yoga în India.

Ca și în Dharamshala, în Rishikesh, cazarea nu se face în oraş, ci în Tapovan, iar cea mai bună zona este lângă al doilea pod, Laksman Jhula. Sunt foarte pmulte locuri cu mâncare sănătoasă, smoothiuri şi sucuri naturale. Ce ne-a plăcut cel mai mult: Puro şi 60’s Cafe.

Am fost la yoga dimineaţa şi seara, au fost şi clase de la care am plecat după 10 minute, au fost şi profesori la care am revenit apoi. Ne-am dorit să încercăm cât mai multe stiluri și să vedem cum se predă aici. Locurile care sunt în top pe TripAdvisor din păcate nu sunt cele mai bune, pentru că majoritatea celor care comentează sunt occidentali, care obișnuiți poate cu stilul occidental de yoga, se bucură când îl găsesc la fel și aici. De exemplu, unul dintre cele mai bune ashramuri din Rishikesh, Krya Yoga, avea comentarii foarte proaste, deşi acolo a fost cam singurul loc unde se ofereau învăţături extrem de autentice. După o oră la acest ashram, care era de o curăţenie extraordinară, iar sala de meditaţie şi rugăciune ne-au lăsat cu gura căscată, discipolul care preda l-a invitat pe Bogdan să-l prezinte maestrului său şi să vină să predea acolo 🙂

Am mai cunoscut în Rishikesh o persoană autentică, pe Dr. Suresh, cu care am făcut Kundalini yoga. Chiar cu o zi înainte îi zisesem lui Bogdan că am venit până în India şi n-am întâlnit pe nimeni cu care să porţi o conversaţie mai profundă. Până să ajungem aici, unde ora s-a axat mai mult pe interiorizare, pranayama şi cântat mantre. A doua zi am fost şi la o consultaţie ayurvedica, foarte interesantă şi i-am luat şi un interviu doctorului, pe care îl puteţi vedea mai jos. Sper să putem să-l invităm şi la noi la un moment dat. Dacă vreţi telefonul lui să-l căutaţi când ajungeţi în Rishikesh ne puteţi contacta.

În Rishikesh studiourile de yoga sunt la fiecare pas, precum cafenele Starbucks în State. Însă trebuie să încerci până să găseşti ceva autentic. Sau pur și simplu să ai o recomandare bună. Rishikesh e recunoscut şi ca un loc în care se poate obţine certificarea de profesor de yoga, preţul este oarecum mai ieftin (în jur de 700 euro, în loc de 1000 euro) şi atunci multă lume vine aici.

Însă şi această certificare, Yoga Alliance, este cu dus şi întors, în urma a 200 de ore de yoga, este dificil să înveţi ce presupune yoga. Plus că yoga nu reprezintă un set de asane, ci se obţine prin experimentare, ori nimeni nu îţi dă acest lucru fără practică. Iar între a preda şi a face yoga este o mare diferenţă.

Ca să înţelegeţi mai bine acest ONG, Yoga Alliance, colectează bani de la şcolile care se înscriu în asociaţie şi care apoi oferă aceste certificate de 200 ore sau mai multe cursanţilor, în urma unei taxe de 700-1000 euro. Fiecare școală urmează un curriculum, însă esenţa învăţăturii depinde de fiecare profesor în parte şi cât de evoluat este. Yoga Alliance trăieşte şi face bani prin abonamentele anuale plătite de şcoli, în timp ce pentru şcolile de yoga singura sursă de profit este acest curs. Astfel că şcolile de yoga scot instructori de yoga pe bandă rulantă, fiecare la diferite grade de pregătire. Probabil în câţiva ani vom acredita şi noi şcoala, pentru că deja primim cereri în acest sens şi se pare că a devenit ceva sine qua non în lumea yoga, însă ceea ce voiam să subliniez în acest paragraf este că înainte să vă înscrieţi la un astfel de curs, vă recomand să mergeţi acolo şi să vedeţi dacă rezonaţi cu profesorul. Altfel o să constataţi că aţi cheltuit nişte bani, pentru unii mulţi, pentru alţii puţin, pe nişte informaţii pe care le puteaţi afla şi din Bible of Yoga sau de pe internet.

În Rishikesh am filmat și o tehnică specifică lui Ramana Maharishi, chiar de ziua lui, pe 30 decembrie. Este vorba de tehnica de respirație prin care acesta a atins eliberarea. O puteți vedea mai jos.

În final ce am mai făcut interesant în Rishikesh a fost o drumeţie să vedem răsăritul de pe vârful muntelui de la 1600m înălţime şi apoi coborât prin pădure până în oraş. A doua parte se pare să o fi ratat din engleza indianului de la care am luat excursia, căci nu am auzit nimic despre cei 14 km de mers pe jos. Nu zic, a fost frumos, dar în următoarele 3 zile am suferit de febră musculară.

Şi încă o atenţionare, despre poduri, pe marginea cărora maimuţele privesc cu atenţie fiecare pungă, la care atemteaza cu nonşalanţă. Aşa se întâmplă că cele 12 banane şi kilogramul de koki au ajuns din braţele lui Bogdan, direct la maimuţe 🙂

Primeste articolele pe email!

Abonează-te acum și vei fi notificat pe email de fiecare dată când scriu un nou articol!

Datele tale sunt confidențiale. Te poți dezabona oricând!

The following two tabs change content below.
Andreea
Scriu despre frumos așa cum îl percep în suflet, iubire, culori, fotografie, artă, muzică, călătorii, sport, yoga și nutriție. Pe scurt despre arta fericirii în prezent. Alături de Bogdan am fondat Școala Iubirii, o comunitate spirituală în cadrul căreia predăm tehnicii prin care oamenii se pot descoperi pe sine, pot învăța să fie fericiți și să trăiască într-o permanentă stare de armonie. Te invit la yoga la noul nostru centru Tummo Reiki în fiecare luni, miercuri și vineri de la ora 19.00 și în taberele spirituale pe care le organizăm. Poți descărca acum și primul volum de Hatha Yoga Ilustrată.