Zilele acestea m-am scaldat in fericire. Fericirea care curge precum apa fantanii vechi de la castel. La inceput este un firicel care de abia ascensioneaza si apoi cu cat cureti mai mult, ea se strecoara si urca cu putere pana cand erupe si acopera fantana precum o umbrela colorata. Asa face iubirea, tasneste precum apa si apoi se manifesta in lumina si se sparge in toate culorile curcubeului.

Simt nevoia sa scriu. Si sa daruiesc. Mai toata viata mea am luat: energie,lucruri materiale. Acum simt ca a venit momentul sa daruiesc. Sa daruiesc iubire, liniste, pentru ca la final tot ce va conta va fi ceea ce am daruit si nu ceea ce am primit. Pentru ca atunci cand daruiesti de fapt tot tie iti dai.

Astazi vreau sa daruiesc raspunsuri. Sa daruiesc raspunsuri pentru intrebarile pe care le aud pe buzele tuturor. Subiectele de pe blog nu mi le aleg niciodata. Ele ma aleg pe mine prin ceea ce se petrece. Saptamana aceasta am auzit de trei ori “nu am timp”, “timpul trece prea repede”, “implinesc x ani, cand a trecut totul atat de repede”. Asa ca acest articol este despre timp.

Teoria relativitatii am invatat-o prin liceu cred, nu mai tin minte. La fizica am avut cea mai mica nota din viata mea – 2. Dar abia acum inteleg relativitatea. Ea poate fi explicata prin formule, asa cum a facut cel ce-a enuntat-o. Sau poata fi simtita si atunci explicatia devine simpla. Asa cum este intreaga esenta a vietii – simpla.

Timpul este o energie relativa, pe care fiecare o percepem diferit.

Sigur tii minte ca atunci cand erai copil timpul trecea extrem de incet. Viteza a luat amploare pe masura ce ai crescut si ai devenit adult. Eu imi aduc aminte cand eram copil si cum o ora mi se pare parea ca dureaza o vesnicie si intrebam mereu “cat mai e?“. Cum tristetea nu exista pentru mine si cum fiecare zi era o binecuvantare. Acest lucru se petrecea pentru ca atunci imi aminteam mai multe, toti ne aminteam mai multe. Ne aminteam ce inseamna a trai si a ne bucura de prezent. De aceea trecea greu timpul, pentru ca eram ancorati doar in momentul de atunci, pentru ca trecutul il uitam sau nu insemna nimic, iar notiunea viitorului nu o aveam. Ne bucuram de o ora de joaca, de o ora de somn, ne concetram intreaga energie pe acel moment. Iar timpul se dilata si numai exista inainte si inapoi. Era doar acum. Iar acum nu trece niciodata. Acum este mereu acum.

Apoi pe masura ce ne dezvoltam frici, griji, angoase, 90% ganduri ce tin de ce a fost si de ce ar fi putut fi, de ce va fi si cum va fi, timpul se contracta. Si trece cu viteza luminii pe langa noi. Si apoi ne uitam in spate si ne gandim unde s-a dus. Timpul a trecut pe langa noi, pentru ca nu l-am luat niciodata de mana sa-i spunem “Acum sunt cu tine, ma gandesc doar la tine si calatorim impreuna in vesnicie”. Aceasta fraza nu o spunem nici macar persoanelor iubite, d-apai timpului devorator. Atunci cand inchidem ochii prezentului, el se contracta, ne devoreaza, nici nu ne baga in seama. Si pana la urma de ce ar face-o daca noi il ignoram?

Dar timpul isi doreste sa fie prietenul nostru, doar gandurile si mintea noastra nu. Sufletul isi doreste sa ramana suspendat in eternitate, sa faca dragoste cu timpul, sa zboare pe aripile lui, sa treaca dincolo de el.

Cum ar mai putea timpul sa treaca pe langa noi daca in fiecare clipa il percepem si suntem acolo, concentrati in singura clipa care exista. Cea de acum, care nu se va mai intoarce vreodata.

Este simplu. Fa-ti curat in gandurile. Elimina-le pe cele negative. Coboara mintea in suflet. Sufletul nu are ganduri. Sufletul are iubire. Eliminarea gandurilor este primul pas spre a fi prezent. Apoi bucura-te de fiecare clipa, traieste in ea, arunca-te cu putere, pana cand timpul se va dilata atat de mult incat nu va mai exista. Vei gasi o comoara acolo. Cum mintea nu poate nici macar imagina.

***

Linia melodica a timpului de azi – Truts – Out of Yourself. O ascult incontinuu de dimineata, chiar si acum, cat scriu. Tot ce ascult are un sens, nimic nu este intamplator. Pentru a percepe timpul asa cum iti spun, ai nevoie sa iesi din tine. Tu nu esti corpul, nu esti persoana pe care o vezi in oglinda. Iesi din tine si uita pentru un minut tot ce ai fost invatat. Cauta sa-ti amintesti. Totul este un vis, un joc… Asa cum spune si cantecul pe care l-am gasit… Ca sa vezi… Tocmai azi 🙂

 

 

 

Primeste articolele pe email!

Abonează-te acum și vei fi notificat pe email de fiecare dată când scriu un nou articol!

I agree to have my personal information transfered to Mad Mimi ( more information )

Datele tale sunt confidențiale. Te poți dezabona oricând!

The following two tabs change content below.
Andreea
Scriu despre frumos așa cum îl percep în suflet, iubire, culori, fotografie, artă, muzică, călătorii, sport, yoga și nutriție. Pe scurt despre arta fericirii în prezent. Alături de Bogdan am fondat Școala Iubirii, o comunitate spirituală în cadrul căreia predăm tehnicii prin care oamenii se pot descoperi pe sine, pot învăța să fie fericiți și să trăiască într-o permanentă stare de armonie. Te invit la yoga la noul nostru centru Tummo Reiki în fiecare luni, miercuri și vineri de la ora 19.00 și în taberele spirituale pe care le organizăm. Poți descărca acum și primul volum de Hatha Yoga Ilustrată.